- Astazi schimbam lenjeria!

- Uraa!

- Intre noi!

- ahh

Dintre cititorii mei foarte putini au trecut prin armata. Si mai putini stiu cu ce se mananca aceasta. Ideea sta in felul urmator:

- armata este un loc unde te disciplinezi, iti faci conditie fizica, inveti sa folosesti o arma, cunosti oameni noi, inveti sa te stapanesti(cand e sambata seara si te gandesti ca prietena/nevasta este in discoteca si tu nu poti face nimic), s.a. In acelasi timp armata este o „misiune grea a vietii” unde ai parte de certuri, de subordonare, permisii scurte si rare, dor de familie si prieteni si multe alte chestii interzise

Acum armata nu mai este obligatorie dar candva era. Acest „antrenament” era bun din unele puncte de vedere si foarte rau din altele. Nu putem spune ca armata nu ne-a ajutat cu nimic dar facand-o iti puteai risca viata mai tarziu. Daca era vorba de vre-un razboi trebuia sa iei parte la el daca ai facut armata. Acum, daca nu te axezi pe „servicii” ale armatei inca de la inceput nu mai ai nicio treaba cu razboiul.

Sunt mii de „povesti” care iti spun ca in armata iei bataie de la comandanti, in armata speli pe jos, speli wc-uri, spun ca armata te face barbat, ca iti face un rost in viata, ca te caleste sau ca te face sa-ti urasti viata. Multe dintre ele nu sunt adevarate (mai ales in ziua de azi). Armata nu e chiar atat de infricosatoare pe cat pare dar nici viata nu este atat de roz pe cat vrem unii dintre noi sa credem.

Multi fosti soldati spun: “Daca ai facut armata esti barbat, daca n-ai facut-o est barbat destept.”

So…sa-i ascultam? Armata merita facuta? Ai facut armata? Cum a fost? Ne poti povesti?

Taguri: ai facut armata, armata, cazarma

Chiar e. Astazi a fost cea mai rece zi din acest an. Sau cel putin asa a fost dimineata. Termometrul masinii unui coleg a inregistrat -6°C in crang.

Frunze parca de gheata faceau crangul sa fie un adevarat platou alb. Copacii parca erau niste inghetate pe bat fara nicio aroma speciala dar care stateau sa se topeasca. Bruma a facut asta. Bruma a transformat totul intr-un mare cub de gheata care parca nu se mai termina. Un cub atat de mare incat nu incapea in niciun pahar de vodka sau de cola. Un corp matematic „desenat de frig” era pus in mijlocul unui oras zgomotos. Ciudat e ca pe acolo nu trecea nimeni. Totul era pustiu totul era…atat de alb incat daca mai trecea cineva pe acolo devenea o musca intr-un pahar cu lapte. Toti oamenii, toate animalele si orice fel de vietate parca se ascunsesera de cineva..sau ceva.

Acum lasand melancolia la o parte…da..chiar era frig. Eu si colegii mei atleti alergam de nebuni prin crang. Masinile care treceau pe strada se uitau la noi ca la animale pe cale de disparitie. La -6°C noi alergam de bezmetici prin padurea plina de frunze si de copaci goi.

So..imbracati-va bine ca vine iarna cu pasi repezi. Zapada parca ne pandeste de dupa bloc si gerurile parca deabia asteapta sa ne vada cum inghetam. Dar totul se va termina prea repede

Taguri: cea mai rece zi din an, frig, minus 6 grade

He he .. ma trezesc. Azi e joi..de ce? Ca asa vreau eu. Azi nu sunt Grim .. ma cheama Carl … raspunsul la intrebarea „de ce?” este aceeasi.
Carl se trezeste la ora zece astazi dupa o noapte pierduta pentru a-si pregati programul din marea joi. Azi e marea joi pentru el datorita faptului ca e a 5-a joi de cand s-a uitat ultima data la sarbatorile din calendar. Azi nu e nicio sarbatoare speciala…e pur si simplu Marea Joi tot pentru ca asa vrea el.
Se ridica din pat, se aranjeaza si e gata de drum … Ce avea de facut azi? Trebuia sa mearga la scoala dupa care sa iasa cu prietenii si sa se simta bine.
Pleaca inca adormit spre liceu. Pe o trecere de pietoni era sa fie lovit de masina. Tipa nervos la soferita si isi continua drumul. Incep claxoanele. Masina respectiva nu se mai misca. Se apropie de geam. O vede, era mama lui Tudor, nervoasa, cu lacrimi in ochi si cu privirea indreptata spre nicaieri. Carl ii bate in geam. Femeia lasa geamul in jos, dupa care ii deschide usa din dreapta, baiatului. Acesta se urca usor in fata de parca s-ar fi dus spre rau. Incearca sa-si ceara scuze pentru faptul ca a fost mototol pe trecerea de pietoni si ca era sa fie calcat de dansa. Nu primeste niciun raspuns…femeia era prea pierduta ca sa se mai gandeasca la asemenea lucruri.
Masina porneste…mama se indreapta incet spre prima parcare. Nedumerit, Carl o intreaba pe d-na Popescu unde este Tudor. Aceasta ii raspunde cu o voce tremuranda si cu o privire blanda ca a plecat de acasa. S-au certat cu o seara in urma si dimineata era de negasit. Carl a ramas socat. A deschis portiera si a tulit-o pe trotuar, atat de repede incat mama lui Tudor nu stia incotro a luat-o.
Ajunge intr-un cimitr de masini. Il vede pe Tudor si ii spune ca tocmai s-a intalnit cu mama sa si ca este foarte ingrijorata. Acesta ii reaminteste de Marea Joi .. astazi trebuiau sa-si creeze lumea lor. Azi trebuiau sa se intalneasca si sa se gandeasca fiecare la cum ar putea arata o astfel de lume. O lume construita de mintea fiecaruia, cu bune, cu rele, cu parinti, cu prieteni si cu tot ce voia fiecare…

P.S.: Aceasta nu este povestirea niciunui film, nu este nicio scriere literara (sa nu aveti pretentii la timpuri puse corect, virgule sau alte semne de punctuatie), ci pur si simplu este o chestie pe care mi-am imaginat-o si mi-a venit s-o scriu. Initial a fost o scriere SF (la fel de home made ca si aceasta) dar am renuntat la ea din motive pe care nici acum nu mi le explic.
P.P.S: Tu ce-ai face daca ti-ai crea lumea ta? Cum ar arata? Te-ai simti bine in ea sau te-ai plictisi la un moment dat?

Taguri: carl, lumea mea, tudor

Ori mi se pare mie ori chiar mi se intampla, ori sunt putin rau, ori asta este adevarul. In ultima vreme am facut cunostinta cu foarte multe persoane (sau mai degraba ele au aflat ca fac atletism)..culmea este ca toate aceste vietati imi pun aceeasi intrebare cand afla mirate ca sunt printre putinii atleti din Focsani si ca imi place. De fiecare data cand cineva afla ca alerg zilnic imi spune aceeasi chestie banala (pe care, mai nou, incep sa n-o mai inteleg): „Cate ture alergi?”…raspunsul meu este acelasi de fiecare data si mirarea lor la fel: „Nu mai stau sa numar turele…masor in minute. In jur de 40-50” si apoi alta intrebare mai banala decat prima: „Si nu obosesti?”
Pai normal ca obosesc bai..ca doar alerg 40 de minute nu stau degeaba. Si doar ALERG nu MERG. Mie mi se pare o banalitate. O intrebare atat de retorica incat simt ca mintea mea vrea sa dea raspunsul cu pumnul nu cu vorba. Dar de fiecare data se pare ca ma stapanesc si raspund calm: “Obosesc…normal ca obosesc..dar nu atat de tare. Si imi pot continua si restul antrenamentului dupa”. Pentru cei care nu stiau un antrenament nu consta numai in alergare si apoi plecare acasa…antrenamentul este destul de complex si nu stiu daca l-ar putea intelege oricine (mai ales daca nu stiti cu ce se mananca sportul).
Well…vreau sa ma adresez tuturor persoanelor care nu prea au avut tangenta cu sportul in toata viata lor. Orice om care alearga oboseste. Ca alearga 5 minute, ca alearga 50, tot oboseste. Chestia este ca un atlet cu destui kilometri in picioare si destule inhalari in plamani nu oboseste atat de mult cat un copil care altceva in afara de PC, tigara si plimbat nu mai stie. Mai pe limba voastra: NU-i mai intrebati pe cei care alearga daca obosesc sau nu pentru ca e o chestie atat de logica incat nu-ti trebuie nici macar scoala generala ca sa-ti dai seama. Plus ca daca este unul asaltat de aceasta intrebare dar nu atat de calm ca mine s-ar putea sa va treziti cu un pumn de atlet obosit in fata.
Btw..ganditi inainte sa spuneti ceva si veti vedea ca e mai bine

O zi buna!

Taguri: antrenament, atleti, atletism

Cu totii stim ca pe 30 noiembrie vin alegerile. Adica trebuie sa votam un senator, deputat si numai stiu ce.
De fiecare data cand pozele cu necunoscuti ne sunt bagate pe gat ne dam seama ca nu fac altceva decat SPAM. Spam si minciuni!
Pe langa stalpii, magazinele si blocurile pline de afise mai apar si tot felul de portocale sau rosii (in functie de partid) care umbla pe strada si impart pliante, calendare, ziare si mai stiu eu ce de-ti vine sa le dai cu ceva in cap. Dar de chestiile astea stiati cu totii…ideea pentru care am facut acest topic este alta:
La intrarea in Focsani (cum vii dinspre Golesti) era un afis maaare de tot pe care scria: „Carrefour va ureaza bun venit!”(si da..avem si noi Carrefour). Astazi, avand antrenament la Golesti am observat o chestie care m-a socat. In locul afisului cu Carrefour era unul cu PSD+PC … ne zicea sa „Votam Autostrada Moldovei” sau ceva de genul…da..ei vor sa ne faca autostrada.
Pai bai nene..oricat de mult ai spama..lasa-l pe ala sa se promoveze. Daca el si-a pus reclama acolo de ce te bagi tu sa-i strici fericirea?

Oare PSD+PC au vre-un contract incheiat cu cei de la Carrefour sau au pus si ei acolo pentru ca asa le-a venit?

Taguri: deputat, PNL, PSD + PC, senator, votezi

De parca n-ati sti … nu stiu deocamdata daca vreau sa generalizez dar vad ce iese pana la sfarsit. Cu totii observati ca defrisarile ne cam fac probleme de cativa ani incoace. Oameni inconstienti ne demonstreaza in fiecare zi cat de vasta este prostia taind nepasatori copacii nevinovati.
Nimeni nu planteaza, nimeni nu se ocupa de ei, nimeni nu este cu ei, de aceea au libertate in defrisari iar noi nu avem decat de suferit.
Nimeni nu se gandeste la faptul ca acei copaci au rostul lor acolo, ei opresc alunecarile de teren, fac aerul mai curat, ne feresc de incalzirea globala si ne fac viata mai frumoasa.
Acum ca sa ma intorc la motivul pentru care am deschis acest subiect…
La vreo 3-4 km de orasul Focsani, este o padurice (noi ii spunem „crâng”) foarte draguta si destul de bine ingrijita. Cu tot felul de copacei crescuti frumos, cu cateva animalute si o poiana in care te poti relaxa la un gratar.
De 3 ori pe saptamana fac antrenament acolo (fac vreo 2 ture si jumatate de crâng .. dar nu asta este important). Initial m-a bucurat ca alerg acolo fiind un aer foarte curat si un peisaj de nedescris (mai ales toamna). Totul era bine pana cand am vazut saptamana trecuta ca incep defrisarile
Credeam ca acea padurice va ramane forever acolo si ne vom bucura de ea cat vom mai trai dar se pare ca defrisarile au inceput si aici. Si au inceput urat!
Drujbele se aud in fiecare dimineata, ditamai copacii raman doar niste buturugi, iar crengile sunt imprastiate peste tot. Cred ca in ritmul asta intr-o luna sau doua paduricea aia va ramane un camp gol … ce relaxare la un gratar? In camp? Mai bine ma duc in centru ca tot aia e…sau in fata blocului.

Trebuie sa facem ceva pentru a opri asta dar din pacate suntem neputinciosi

Taguri: copaci, crang, defrisari masive, focsani

Tocmai am primit o leapsa de la Ionutz in care trebuie sa spun ce as face daca m-as trezi femeie
Probabil va ganditi ca va urma un raspuns din ala ca din filme: „Ma duc in oglinda si ma pipai” … nu … nu e asa. Nu sunt chiar atat de obsedat
Pai..cred ca m-as speria si…m-as gandi intai daca sunt beat, drogat sau daca cineva vrea sa faca vre-o gluma proasta, as incerca sa-mi amintesc „ce s-a intamplat aseara” si m-as gandi la o rezolvare.

Pentru ca raspunsul nu e tocmai atat de lung si pentru ca va iesi un post de cateva randuri m-am gandit sa mai adaug niste scurte de moment:
- dau leapsa numai celor care vor s-o ia
- trebuie sa termin un proiect la fizica (de vreo cateva pagini) dar mi-e cam sila
- am descoperit ca-mi merge WoW (nu stiu ce avea inainte de nu voia sa se conecteze)
- certurile continua (de parca o meduza confuza (nu dau link pt ca nu vreau) nu era de ajuns, a mai aparut si un baiat pe nume Scorillo care are ceva cu mine de la o vreme. Dar putin imi pasa )
- sunt cam indiferent de ceva timp..o fi bine? (indiferent in sensul ca nu-mi pasa ce crede x despre mine sau ca ma vorbeste y sau ca mi-a atras cineva atentia sau chestii de genul)

Voi ce scurte aveti si cum credeti ca ati putea raspunde acelei intrebari din leapsa?

Taguri: barbat, eu ce as face, femeie, leapsa, scurte

Aici nu vreau sa dau nume. Prefer sa generalizez. Nu vreau ca prietenii si cunoscutii mei sa se simta prost. Daca ai impresia ca e facut special pentru tine articolul asta drum bun. Eu scriu la general. Am intalnit atat de multe persoane ca tine incat sigur nu esti singurul la care ma refer.
Fac un apel la TOTI „jucatorii inraiti” de WoW, CS, MU, Lineage, etc. Oameni care nu mai au viata, care in afara de scoala si PC nu mai stiu altceva, ale caror iesiri din casa constau in drumul pana la scoala si inapoi, care au un grup de prieteni (doi sau trei) cu care fac totul fara a face cunostinta cu persoane noi, copii care nu stiu sa vorbeasca cu o fata, care nu cunosc decat 10-12 fete de varsta lor (si alea sunt colegele de clasa ), frustrati care cred ca PC-ul este la fel de important ca si prietenia cu o fata.
Bai voi astia…lasati naibii PC-ul si jocurile in pace si mai iesiti din casa. Mai iesiti la un suc, duceti-va la un party, cunoasteti persoane noi, vorbiti cu o fata, faceti-va prieteni si ascultatii pe cei care va dau sfaturi bune. Ganditi-va la ce e mai bine pentru viata voastra nu la ce e mai usor.
Stiu ca e mai simplu sa intri in casa, sa arunci cheile pe masa, deschizi PC-ul, intri in WoW si joci pana cand vine mama si-ti zice sa te duci la culcare pentru ca maine mergi la scoala. Dar daca stai sa te gandesti putin..fa o diferenta..te chinui putin sa cuceresti o fata dar daca stai sa te uiti la rezultate ce iese?
Prima varianta: Joci WoW o vara intreaga, la sfarsitul verii realizezi ca totul a trecut pe langa tine de parca te-ar fi ocolit si nimic nu s-a schimbat in viata ta care se cam duce de rapa
Varianta a doua: Ai o prietena o vara intreaga, la sfarsit realizezi ca esti mai bun, ai o persoana draga la care sa te gandesti, ti-ai facut un prieten bun, ai avut cu cine sa iesi din casa, ai avut cu cine sa schimbi o vorba, ai avut cu cine sa scapi de monotonie, ai avut langa tine persoana alaturi de care te-ai simtit bine mai mereu, ai cunoscut o sumedenie de persoane noi, ai avut cu cine sa te distrezisi sa razi pe tot timpul verii si simti ca viata ta a avut un rost in acea vacanta. Simti ca timpul nu a fost pierdut si ca a meritat.
Nu spun ca sunt eu mare si tare dar (ca sa ma si laud putin) am incercat dintotdeauna(dupa ce m-am trezit putin la realitate) sa-mi fac programul in asa fel incat sa am timp de toate si de toti (inclusiv de WoW si de site-urile mele). Totusi asta nu inseamna ca am reusit de fiecare data. Cel putin am incercat
Well…le amintesc tuturor acestor jucatori inraiti de tot felul de jocuri faptul ca si afara exista viata, ca e bine sa cunosti si sa fii cunoscut si ca singur nu poti face nimic in viata.

P.S.: Ati trecut vreodata prin asa ceva? Ati fost vreodata atat de „prins” de ceva incat sa uitati de tot si de toate? V-ati ascultat prietenii in momentul in care va sfatuiau sa mai iesiti din rutina? A mers?

Taguri: cs, gameri, jocuri, lineage, maniaci, rutina, wow

Astazi, la ora de romana am inceput sa vorbim despre Mircea Cartarescu si „De ce iubim femeile?”. La un moment dat m-am trezit si eu si mi-am dat seama ca aceasta ar putea fi o leapsa foarte buna (de aici si titlul…eu dau leapsa so..e leapsa mea).
Cred ca pe aceasta tema se poate discuta foarte foarte foarte mult daca stam sa ne gandim la faptul ca fiecare iubeste diferit. Feeling-urile sunt cam aceleasi dar modul de a iubi este diferit (mai ales cand este vorba despre femei sau fete). Fiecare vine cu parerea lui despre iubirea indreptata spre o fata si modul in care o face…asta inseamna multe puncte de vedere deci mult text de citit si multe chestii de invatat
btw … ar trebui sa raspund si eu la intrebare nu? … sa nu va asteptati la ceva a la Mircea Cartaresc gen:

Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie
care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au
fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi
dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti
decenti si limbi de care nu ti-e sila.

pentru ca n-am s-o fac

de ce iubesc eu fetele? (sa nu spun inca femeie pentru ca n-am ajuns la stadiu acela )
Pentru ca sunt gingase, dragute, pentru ca te pot intelege, pentru ca intotdeauna stiu cum sa te faca sa te simti bine, pentru ca poti gasi in ele un om de incredere, pentru ca majoritatea stiu sa tina un secret, pentru ca n-ai cum sa le refuzi cand te roaga ceva, pentru ca n-ai cum sa le lovesti cand te enerveaza, pentru ca stiu sa minta atunci cand trebuie, pentru ca sunt diferite, pentru ca nu le poti intelege oricat te-ai chinui, pentru ca au felul lor de a fi, un fel care spune multe, pentru ca intotdeauna gasesc rezolvare problemelor, pentru ca, desi sunt facute din coasta unui barbat sunt mai perfecte decat noi, pentru ca in general se chinuie mai mult sa obtina un lucru si se bucura mult cand l-au obtinut, pentru ca au felul lor de a fi fericite, pentru ca sunt la fel de dragute si cand sunt suparate sau cand plang … pentru ca…sunt fete
Lista poate continua la nesfarsit. Sper ca am atins cele mai importante corzi prin ceea ce am scris mai sus.
Ii dau leapsa mai departe lui: TheBes7, Ionutz, Gudrulea, Ndrey, Perfu, ZMagic, The Crazyest, Mihai si toti ceilalti care vor s-o mai ia.

P.S.: Voi fetelor de ce iubiti baietii?

Taguri: de ce iubim femeile, femeile, leapsa, mircea cartarescu

Astazi in timp ce imi faceam alergarea ca in fiecare dimineata, observ pe stadion niste muncitori(deaia de la „Pastrati curatenia orasului”…aia de matura, tund iarba si planteaza copaci pe la noi prin oras). La un moment dat vad ca tot ziceau: „Uite ba ce bine alearga”, „Mama da asta nu se mai opreste”, etc.
Nu stiu ce-am facut ca mi-a venit in minte faza cu deocheatul. Ma gandeam: „bai..daca astia ma deoache…nu mai merg la scoala ” .. nu, nu era chiar asa dar totusi ma gandeam care e faza cu deocheatul. Eu, baiat constiincios, ajung acasa si deschid Google cautand informatii despre deocheat.
Ce zice nenea Google? Pai…mai multe like…
Pe un forum pentru copii (pentru parintii copiilor) o tanti zice ca ii este deocheat plodul atunci cand vine soacrasa la ea…una mai desteapta ii zice ca nu exista asa ceva, ca este o prostie si ca nu trebuie sa creada in asta. I se pare ei ca soacrasa ii tot deoache chinezul.
Pe altul zice o fata ca deochiul chiar exista si poate fi impartasit numai de persoanele cu ochii negri sau verzi si ca e de rau daca esti deocheat si nu e nimeni prin preajma ca sa-ti spuna „Tatal Nostru”. Spune ca ea a fost deocheata si ca te ia cu cascat, ameteli si dureri de cap. Norocul ei a fost ca a descantat-o o baba din sat. In acelasi topic un baiat ii raspunde ca la el in familie totul este ereditar…bunicul lui deoache, tatal sau la fel … si parca si el mai are momente
In alta parte ni se face o ditamai prezentarea, ni se dau descantece si ne invata cum sa ne ferim de deochi. Site-ul asta zice ca toate persoanele pot fi deocheate, ca cel ce deoache simte ceva in ochi in momentul in care o face, ca trebuie sa-l „scuipi” de cateva ori pe cel pe care-l lauzi ca sa nu-l deochi (asta daca stii ca poti face asta) si ca nu e bine sa te uiti in oglinda ca te poti deochea singur (hai ca asta e tare ).
Well…nici nu stiu ce sa mai cred … deocheatul exista? Faza cu: „trebuie sa ai ceva rosu la tine ca sa nu fii deocheat” merge? Credeti in asa ceva?

Taguri: cum se deoache, decheatul, deochiul, descantece