Tocmai am intrat pe Blogul lui Sckyler aka Kinno, o fata din Focsani (orasul in care locuiesc si eu) si printre articolele care parca nu se mai termina am vazut si unul despre Focsani. Mai exact „Orasul in care traiesc..”. Acolo isi spunea parerea persoanala despre orasul Focsani, nu inainte de a ne spune viziuea ei despre orasul ideal.

Din cate vad eu, ea isi doreste un oras curat, disciplinat, respectuos, cu niste peisaje incredibile, cu oameni draguti, vanzatori pe masura, cu taximetristi care aleg drumul cel mai scurt ca sa te duca la destinatie si cu adolescenti care ofera locul din microbuz sau autobuz persoanelor mai invarsta si care ii ajuta pe neputinciosi sa urce si sa coboare din aceste autovehicule de transport in comun.

Ea isi doreste un oras perfect. Un oras ca in unele filme pentru copii sau ca in desene animate. Un oras, in viziunea noastra (a românilor), neexistent.

Din pacate cred ca nu doar Kinno este cea care isi doreste un asemenea oras, nu doar ea ar vrea sa „traiasca bine”, nu doar ea are curajul sa-si exprime propriile opinii despre orasul in care traieste, dar chiar daca nu este singura nimic nu se schimba. Sunt cel putin sute de persoane care vor acest lucru. Sunt sute de persoane care isi doresc un oras de vis in care cocalarii si tiganii n-au loc (scuzati-ma daca par putin rasist), un oras in care nu vezi batai zilnic si nu vezi analfabetii manelisti cu telefonul pe strada ascultandu-si muzica pe care (sigur) numai ei vor sa o auda.

Ideea este ca noi nu putem face nimic pentru a ne salva orasul. Sau pentru a ne salva tara pentru ca stiu sigur ca nu numai in Focsani se intampla acest lucru. Neputinta noastra face ca Romania sa devina o tara de prost crescuti, cocalari, manelisti si de persoane fara viitor. O tara care, in loc sa evolueze, stagneaza sau chiar da inapoi.

Deindata in fata i-au aparut primele momente ale copilariei. Era in clasa a 6-a, parintii lui se certasera groaznic. A fost nevoit sa stea cu mama sa intr-un nou oras, o noua scoala, o noua societate. S-a acomodat greu. Se ducea zilnic cu bicicleta la scoala, „platea” mancarea lui din ziua respectiva batausilor scolii ca sa-l lase in pace si isi dorea foarte mult sa se termine acest calvar.

A deschis ochii. Nu mai suporta. Aceste amintiri ii aduceau durere in suflet. O lacrima singuratica se prelingea pe obrazul lui speriat. A hotarat sa mai incerce o data.

A doua oara totul a mers perfect. Momentele fericite din viata lui continuau sa apara.
Era ziua lui iar pe pat corzile si chitara asteptau nerabdatoare ca degetele lui inca de copil sa le atinga si sa iasa muzica de mult visata.
„Visul” continua pe o banca din parc unde, el si ea se tineau de mana si asteptau ca ziua sa treaca si sa-si poata spune unul altuia cat de bine s-au simtit impreuna.
Iar a deschis ochii. Si-a dat seama ca nu mai are prea mult timp. In orice clipa putea aparea cineva pe usa inca intredeschisa, oprindu-l din ceea ce avea de gand sa-si faca.
Era ciudat faptul ca inca nu reusise sa-si dea seama de ce este acolo. Nu stia inca motivul pentru care vrea sa se sinucida.
Ochii lui parca se inchideau singuri acum. Erau dornici de a afla motivul. Erau nerabdatori sa revada timpul petrecut in viata pe Pamant.
Era intr-un bar cu sticla de bere in mana. Ea deabia il parasise. Prietenii incercau sa-l consoleze spunandu-i ca sunt mii ca ea si ca n-are rost sa sufere atat de mult pentru o singura fata. El incerca sa-i creada. Mintea lui parca era deacord cu ei dar inima parca ii spunea ca nu mai are motive de a ramane in viata pe aceasta planeta.
A deschis ochii brusc. Acesta era motivul. Nimeni si nimic nu-l mai putea opri acum. Nici macar gandul ca nu stia de ce este acolo.
A luat lama. Mana tremuranda se apropia de venele lui care parca zvacneau din ce in ce mai puternic o data ce se apropia momentul.
Deodata o voce subtire de fata ii spune: „Nu face asta. Inca te mai iubesc!”
Speriat se uita in stanga si in dreapta.
Subconstientul ii juca feste. Avea impresia ca fata il voia inapoi.
Brusc, in minte, i-a aparut imaginea altor persoane. Persoane care faceau acelasi lucru ca si el, care nu mai aveau de ce trai pe lumea asta, care voiau sa moara din cauza altcuiva.
Alte sute de oameni faceau acelasi lucru in acelasi timp probabil in acelasi oras aglomerat.
Una dintre aceste persoane putea fi jumatatea sa nedescoperita. Poate iubirea nu statea intr-o singura fata care nu-l merita. Poate fiecare era menit sa aiba o jumatate dar putini o descopereau.
Stia ca cineva, in acel moment, se gandea la el. Stia ca daca va mai cauta putin va gasi adevarata iubire. Stia ca motivul pentru care era acolo disparuse.
A fugit repede pana jos, a ajuns in mijlocul strazii si a inceput sa strige. A incercat sa-i faca pe oameni sa inteleaga ceea ce tocmai deslusise el.
Nimeni nu-l asculta. Nimeni nu voia sa auda niste vorbe fara rost de la un simplu om. Soferii si pietonii isi continuau drumul de parca el nu era acolo. Doar cainii il latrau fara a sti de ce.
Se simtea singur. Se simtea neputincios.
A urcat din nou cele zece etaje incercand sa-si dea seama motivele pentru care nu era bagat in seama.
Sus vede un corp neinsufletit din care sangele curgea neincetat. A incercat sa-l ajute dar…cand l-a intors cu fata in sus si-a dat seama ca el era. Cel care striga in mijlocul strazii ca iubirea exista dar trebuie doar descoperita era sufletul lui neputincios.
O facuse, isi taiase venele inainte de a descoperi ceea ce-l putea tine in viata pentru foarte mult timp de acum in colo. Tot ce putea face era sa astepte drumul spre lumea sufletelor. Un drum care, credea el, era mai greu decat viata pe Pamant.

(aceasta poveste este fictiva si trebuie tratata ca atare)

Buna intrebare
M-am hotarat sa fac acest articol pentru ca ieri a venit un vizitator de pe Google scriind la Search aceasta intrebare. Ca prin minune blogul meu era pe primul loc la acest search dar m-am hotarat sa fac un articol despre asta in caz ca acel vizitator revine sau in caz ca mai cauta altii
Ideea este ca pentru inceput depinde ce fel de skate ai. S-ar putea sa ma injurati dar daca aveti un skate RCO sau First Bike va ingreuneaza tare munca si veti invata greu sa va tineti echilibrul pe placa.
Eu am inceput acum doua luni cu o placa Jart, de fapt totul era Jart(inclusiv roti, rulmenti si axe).
Despre calitatea lor v-as putea spune doar ca rulmentii au inceput deja sa pocneasca iar axele nu se descurca prea grozav. Dar pentru un incepator este bine.
Deci daca vrei sa inveti sa te dai cu skate-ul pentru inceput trebuie sa ai un skate cat de cat bun. Eu am dat 450 RON pe el de pe Area 52 si sunt destul de multumit deocamdata.
Echilibrul dureaza in jur de o saptamana poate chiar doua in functie de persoana si in functie de cat de mult te dai. Eu spre exemplu mi-am prins un echilibru cat de cat in 3 zile
Dupa echilibru incep trick-urile
Pentru inceput trebuie sa inveti Ollie
Ollie fiind saritura cu skate-ul. Acest ollie este destul de simplu dupa ce l-ai invatat dar dureaza in jur de o luna de zile sa-l inveti calumea(adica sa te ridici cel putin o placa sau doua). Ollie-ul va trebui invatat de pe loc apoi din mers. Sau le poti incerca in paralel ca este mai bine.
Dupa ollie va trebui sa invatati shuvit si pop-shuvit si acestea sunt destul de usoare si daca stii ollie intr-o saptamana sau doua le inveti.
In paralel cu ollie, shuvit si pop-shuvit va trebui sa incercati si manual de cateva ori pentru ca va fi bine sa-l stiti.
Dupa shuvit si pop-shuvit va trebui sa invatati fackie shuvit si ollie 180. Fakie shuvit este un fel de pop-shuvit dar necesita un echilibru foarte bun pentru mersul „invers” pe placa. La fakie shuvit dupa ce ti-ai prins echilibrul necesar va deveni mult mai simplu decat shuvit si pop-shuvit
Dupa ce ai invatat bine si fakie shuvit si ollie 180 poti incepe sa incerci kick flip si heel flip. Ori pe rand ori in paralel. Deobicei dureaza de la o luna in sus sa le inveti.
Cam atat inseamna skate-ul pentru incepatori Deindata ce ai facut kick flip si heel flip nu te mai consideri incepator si poti sa inveti multe alte trick-uri
So..nimic mai simplu. Skate-ul este simplu daca stii cum sa-l privesti si daca iti place.

P.S.: NU te speria de faptul ca o sa si cazi. NU ai cum sa te dai pe skate fara o julitura cel putin.
P.P.S.: Pentru a vedea cum se fac trick-urile enumerate mai sus puteti cauta pe YouTube pentru ca sunt o multime de filmulete care iti explica aceste lucruri. Poate le voi explica eu pe indelete intr-un articol viitor

Dupa cum unii dintre voi cred ca v-ati dat seama astazi a fost foarte frig. Cea mai friguroasa zi din aceasta vara (in Focsani). Au fost 20,5 grade Celsius (asa arata termometrul de la „Farmacia Sanatatea” de la Doi Stejari). Pentru o zi de vara a fost ca un fel de ger al Bobotezei.
Fiecare s-a pregatit mai mult sau mai putin pentru ziua de azi, acest lucru fiind facut vizibil de persoanele care tremurau in pantaloni scurti si in tricou, persoanele care cautau in stanga si in dreapta sa imprumute un hanorac dar si de persoanele imbracate specific pentru aceasta vreme
Eu cred ca ma numaram printre cei enumerati ultimii, adica eram ala pregatit de ger.
Chestia a fost ca desi aveam un hanorac si un tricou pe mine(destul zic eu pentru o zi de vara) am cam tremurat cat timp am stat la teatru.
Tremuratul asta putea veni ori de la frigul ce a acoperit orasul ori de la faptul ca eram bolnav, imunitatea la pamant si nervii si mai si.
Ma bucur ca ziua a trecut cu bine si sper ca urmatoarele sa nu mai fie asa.
Vreau caldura. Vreau soare. Vreau ploi calde de vara. NU vant si temperaturi sub 25 de grade ca astazi.
Si mai vreau sa si privesc frunzele singuratice care cad din copaci semnificand ca frigul ne da tarcoale si ca incepe scoala.
Dar vreau cam multe pentru un simplu copil care se lupta cu greutatile din viata de adolescent

Da…e adevarat norocul nu-mi mai surade atat de mult ca zilele trecute din unele puncte de vedere.

In primul rand ieri am fost nevoit sa schimb hostul la Shiny-Hair. Ideea este ca o data cu hostul trebuia sa schimb si Name Serverele. Cum domeniul este „cumparat” pe baza de lei virtuali de pe Invatam.net, nu pot schimba eu Name Serverele. Trebuie sa astept sa intre dojo (webmasterul) si sa-mi vada mailul si sa mi le schimbe. Apoi trebuie sa pun tot continutul Shiny-Hair pe noul host si deabia atunci il pot folosi iar. Cativa bani si timp irositi zadarnic

De parca nu-mi ajungeau probleme cu Shiny-Hair, a trebuit sa am cateva probleme si cu PR Director Web in sensul ca baza de date a luat-o razna (pentru a doua oara saptamana aceasta), mai exact trebuia reparata ca au apucat-o nebunelile si nu-mi mai arata link-urile inscrise si nimeni nu mai putea inscrie nimic Si aici a trebuit sa astept putin in sensul ca a trebuit restartat serverul si pana nu a intrat Dexter sa faca asta eu eram neputincios.

Ieri, cu skate-ul am cazut urat tare in degete si mi s-a umflat unul dintre ele. Ma doare si simt ca zvacneste ceva in el. Nici inelul cu Green Day nu-l mai pot scoate de pe degetul respectiv

Si parca site-urile si skate-ul nu-mi faceau destui nervi, aseara nici n-am putut sa dorm bine, dimineata era sa-mi dau matele afara pe gura si de atunci ma simt molesit si fara chef de nimic. Ma mir cum de am putut scrie articolul.

So..norocul meu s-a dus…momentan

Have a nice day! Not like mine

Let’s talk about with God.

Acum cateva zile am gasit pe internet un site unde poti vorbi cu Dumnezeu. Chiar poti

Link-ul il stiu de la Simona, avand si ea un post despre acesta.

So..sa va spun cam cum sta treaba:

1. Intrati pe http://www.titane.ca/concordia/dfar251/igod/main.html

2. Apasati butonul „Enter”

3. Selectati Skin-ul (care vi se pare voua culoarea potrivita pentru a vorbi cu Dumnezeu in momentul respectiv)

4. Incepeti sa vorbiti.

Nu cred ca este cineva care sa creada ca acela este Dumnezeu cu adevarat dar de ce sa risc? Acela este un robot creat de cei de la „iGod | Artificial Intelligence Chat”. Un robot care (cica) este Dumnezeu si care vorbeste cu tine (in limba engleza normal) dar daca incerci o românongleza s-ar putea sa-ti mearga

Totul e frumos pana cand il „pacalesti” pe Dumnezeu si uita unele chestii (mi se pare normal la cat de batran este…peste 2000 de ani are numai fiul sau )

So…vorbeam eu cu Dumnezeu ca orice credincius dornic de a afla cat mai multe si l-am intrebat ce mai face ingerul pe care l-a alungat din rai cu mult timp in urma si s-a transformat in „cel rau”. El mi-a rapuns concret: “I can ask someone about it”.

Bucuros de acest lucru m-am manifestat si i-am zis: “hi hi”. Gata…l-am derutat…atat i-a trebuit

Mi-a dat un raspuns ciudat. Mai exact: ” Hi there Grim. Hello. What is your name?”. Am inceput sa rad vazand ca stia cum ma cheama (ma intrebase mai devreme) si totusi nu-si mai amintea bine sau nu stiu cum fusese treaba

Totusi ma bucur ca am reusit sa mai schimb cate o parere cu „Dumnezeu”. Putini reusesc asta … dar datorita mie, sau Simonei multi o vor face de acum in colo.

So…Happy Chatting with God

M-am gandit sa fac un post despre persoanele pe care imi place sa le respect. Nu neaparat pentru felul cum arata sau cum se comporta ci dupa cu totul alte criterii…so…respect:

- persoanele care fac sport

- persoanele carora le place web developementul

- persoanele care urasc emo people

- persoanele care urasc manelele

- persoanele care urasc toti cocalarii

- persoanele care desi n-au talent intr-un anumit domeniu se chinuie pana le iese cat mai bine

- persoanele talentate

- persoanele care stiu sa faca poze artistice (NU cele care cred ca au facut o poza artistica dar de fapt e de rasul curcilor )

- persoanele care isi promoveaza si isi dezvolta site-urile fara sa-mi puna intrebari stupide

- persoanele care nu au o viata monotona

- persoanele care mai stiu si altceva in afara de PC sau carti

- persoanele care gandesc inainte de a vorbi

- persoanele care nu se ascund in spatele altora

- persoanele care invata sa-si ocupe locul in societate

- persoanele care stiu sa se distreze cand trebuie si cum trebuie

- persoanele sincere

- persoanele care se dau cu skate-ul

- persoanele mai putin timide

- persoanele care stiu sa spuna si cate o minciuna astfel incat sa nu se dea de gol in unele imprejurimi

- persoanele care asculta punk si rock

- persoanele care NU poarta un tricou cu o anumita formatie doar pentru ca ii place poza

- persoanele care NU se cred ceea ce nu sunt

- persoanele care stiu ce vor de la viata si care profita de ea la maxim

Si cred ca lista poate continua la nesfarsit dar momentan nu-mi mai vine nimic in minte. Sper ca le-am scris pe cele mai importante

So..daca va regasiti intr-unul dintre persoanele de mai sus sa stiti ca va respect.

Jocurile si mania de a le juca Discutie intre mine si Gudrulea.

Ieri am avut o mica discutie cu Gudrulea despre jocuri si despre faptul ca in ziua de astazi, in Romania asa zisii gameri sunt niste simplii fani Conter Strike, niste „analfabeti care nu pot respira fara el”(ca sa ma exprim exact ca si Gudrulea).

Partea proasta este ca ce spune el e adevarat. In Romania sunt foarte multi analfabeti care altceva in afara de CS nu stiu. Acest lucru este foarte suparator pentru noi, romanii, fapt care dauneaza mult atat intregului popor cat si familiilor care cresc astfel de „odrasle”.

Gudrulea uraste Couterul la fel de mult cat il urasc si eu si spune ca exista multe jocuri mult mai interesante de jucat dar si ca populatia asta a inceput sa scoata numai jocuri de proasta calitate.

Pe o parte sunt perfect deacord cu el cunoscand foarte multe jocuri care merita jucate dar aceste jocuri, desi noi, (unele) sunt si de buna calitate.

Intr-un sfarsit i-am sugerat sa joace World of Warcraft atentionand-ul ca provoaca dependenta (chiar provoaca) si spundandu-i ca si eu am fost dependent de acest joc. A spus ca nu-l va incerca tocmai din cauza ca provoaca dependenta. El a fost mare fan MU Online si juca aproape non-stop. De atunci a spus ca nu mai pune mana pe astfel de jocuri.

Apoi gandindu-ne tot la Warcraft a venit vorba despre Warcraft 3 si 2. Amandoi am inceput sa radem cand ne-am amintit de Warcraft 2.

Pentru cei care nu stiu Warcraft 2 este un joc care mai mult de 10 MB nu cred ca are si care se joaca in MSDOS. So…no sunet si grafica cu patratele.

Ne-am amintit cu drag noptile in care stateam sa facem o cariera la Warcraft 2 (nu exista internet pe atunci) si dimineata cand ne trezeam o luam de la capat.

Intr-un sfarsit am inceput sa vorbim despre alte chestii ale web-ului, mai exact despre site-urile personale. Chestii care nu prea (cred ca) va intereseaza momentan.

Stia ca o va face. Alesese acel loc pentru a nu-l gasi nimeni si a putea muri cu siguranta si in liniste, singur, sa nu-l gaseasca nimeni timp de cateva zile cel putin. Gafaia. Era obosit dupa ce urcase toate cele zece etaje pana pe acoperisul blocului. Liftul era stricat. Parca nimeni nu voia s-o faca. Parca liftul s-a stricat special pentru el. A facut tot posibilul sa ajunga sus.

Nu stia ce sa aleaga, cutitul sau lama. Le avea pe amandoua. Le putea folosi pe rand. Inca se gandea. Voia sa aleaga arma potrivita. Daca alegea cutitul si nu avea timp sa se mai taie si cu lama din cauza durerii nu mai era bine. Poate cutitul nu era arma potrivita. A zis ca trebuie sa aleaga una si buna.

In timp ce se gandea isi ridica usor privirea. Atat de sus incat a vazut cerul. Era un cer senin, niste nori albi, conturati care se miscau incet din stanga in dreapta. Vantul inca adia usor, era un vant cald de august.

Isi cobori pentru ultima data privirea pentru a observa inca o data traficul, oamenii, locurile in care copilarise, barul unde isi petrecea noptile, geamurile de la apartamentele prietenilor de vis-a-vis, prieteni care nu stiau ce urmeaza sa faca.

De acolo totul parea diferit: masinile parca nu inaintau, distanta era prea mare, oamenii erau doar niste punctulete miscatoare pe aglomeratul trotuar, prietenii parca dormeau toti; geamurile lor priveau singuratice spre cel care voia sa-si puna capat zilelor.

Si-a dat seama ca daca un prieten il va vedea va veni dupa el. Nu va mai avea timp sa se sinucida. Nu va mai avea timp de nimic. Totul s-ar intampla rapid si fara succes. A zis sa plece de la marginea blocului.

Intr-un tarziu si-a dat seama. Nu multi se sinucid in blocul respectiv. Era primul care avea acest gand. S-a gandit sa-si continuie drumul inapoi spre cutit si lama.

A ajuns iar la arme. Acestea parca ii cereau indurare. Parca nu voiau sa-l strapunga. Nu-i pasa! Nu-l interesa ce cred armele, ele nu gandesc, ele nu au cum sa-si dea seama ce simte el. Nu aveau cum sa stie motivul.

Apropo de motiv. Nici el nu-l mai stia. Nu-si amintea ce s-a intamplat cu el. De ce atata chin? De ce a vrut sa se sinucida? Tot ce stia era ca trebuie s-o faca.

Deodata toata viata i-a trecut prin minte. Fiecare moment al vietii lui putea sa-l vada acolo sus, cu cateva momente inainte sa se alature sufletelor. Daca inchidea ochii putea vedea acel film prost inca o data. S-a gandit s-o faca. Poate asa deslusea motivul. Poate asa reusea sa-si dea seama ce cauta acolo cu adevarat. Poate asta il facea sa aiba curaj mai mult si sa selecteze arma.

A inchis ochii…

(va urma - aceasta poveste este fictiva si trebuie tratata ca atare)

Mai jos am uploadat pe YouTube un videoclip cu un sef foarte ciudat. Nu cred ar vrea cineva sa-l aiba:

Nu ati vrea sa-l aveti pentru ca ar trebui sa-l adunati de pe jos de fiecare data cand citeste ceva

Eu daca as fi un sef ca el mi-as pune o roata ca in parculet in mijlocul biroului. Si cand am chef de invarteala ma urc in ea