Este vorba despre o pauză. O pauză de blog, de site-uri, de articole şi de tot ce ţine de PC.
Simt că nu mai pot. Şi că mi-e din ce în ce mai greu să ţin sus site-urile. Simt că timpul nu-mi mai permite atât de mult să stau în faţa PC-ului. Simt nevoia să ies, să fac şi altceva, să am o mică „vacanţă” fără PC.

Nu este vorba de idei. Ideile vin şi pleacă asemeni păsărilor călătoare. Am în cap idei pentru toată săptămâna dar nu vreau să le dezvolt şi nici nu vreau să mă chinui mai mult de atât.
M-am gândit de mult la asta. M-am gândit de foarte mult timp că va veni o zi în care va trebui să spun asta. Ştiam că acea zi urmează să apară dar nu puteam aproxima când. Mi-am tot frământat mintea pentru că nu ştiam cum să spun. Nu ştiam ce să spun. Nu ştiam (şi nici nu ştiu deocamdată) cum veţi reacţiona voi, cititorii şi comentatorii.

După cum vedeţi n-am mai scris de vreo două zile. M-am gândit să iau această pauză brusc fără să anunţ sau să dau de bănuit ceva. Dar nu mă lasă inima. Astfel vă voi spune sincer că n-am chef să mai aud de blogging, PHP, HTML, CMS, SEO, Web, etc ceva timp.

Profit de faptul că pe 3 ianuarie plec în cantonament la Soveja şi deşi aş putea căra laptopul după mine n-am s-o fac pentru că nu vreau. Prefer ca totul să fie fără stresul site-urilor sau al blogurilor, fără stres-ul internetului şi poate, dacă mă gândesc mai bine şi fără stresul telefonului mobil (s-ar putea să-l închid la un moment dat).

Consider că este o pauză binemeritată şi cred că voi veni cu mai mult chef de scris după ce se va termina.

P.S.: Pe 7 sau 8 ianuarie sper că voi reveni. Până atunci succes la şcoală şi în tot ce vă propuneţi!

Tocmai am primit o leapşă de la Spaic în care trebuie să spun dacă anul 2009 va fi mai bun decât 2008 în legătură cu mine şi proiectele mele.

În primul rând cred că va fi un an mai prosper, cu mai multe câştiguri Adsense şi cu mai multe site-uri ce-mi aparţin. Dacă la începutul lui 2008 aveam un singur site în picioare, se pare că la sfârşit m-am mai trezit cu încă patru. Idei am, timp îmi mai trebuie ca să le dezvolt.

Deci nimic nu m-ar putea împiedica să mai încep câteva noi proiecte în 2009 mai ales din cauza faptului că voi câştiga mai bine de pe urma site-urilor deja existente.
Cine ştie, poate dacă voi câştiga destul, voi plăti pe cineva să faca rost de conţinut pe vre-un site, sau, dacă este de acord respectivul, voi pune banner pe alt site ce-mi aparţine în schimbul acestui serviciu.

În noul an vreau să ajut tot mai multe persoane să înveţe tainele webului, vreau să ajut tot mai mulţi bloggeri să crească şi, poate, voi mai primi şi cereri de review pentru a-i putea ajuta şi la promovare pe cei care sunt la început.

Referindu-mă la blogosferă în general, pot spune că aceasta va creşte radical, chiar mai mult decât în 2008. Din păcate, deşi blogurile vor apărea ca ciupercile după ploaie, 99% dintre ele vor fi cu un conţinut furat, neinteresant sau de slabă calitate. Asta i-ar putea face pe noii bloggeri să renunţe devreme la acest „drog”, lăsându-i pe cei mai curajoşi, mai corecţi şi mai talentaţi în faţă.

Cât despre viaţa mea … voi trece în clasa a X-a, din câte am înţeles de la cei mai mari clasa a X-a este una dintre cele mai frumoase perioade din adolescenţă, voi încerca să continui antrenamentele la atletism cât de mult voi putea, voi încerca să nu uit să scot şi skate-ul la o plimbare, voi încerca să-mi fac foarte mulţi prieteni, atât în viaţa online cât şi în cea reală şi, de ce nu, poate reuşesc să călătoresc atât de mult încât să prind şi eu cel puţin un blogmeet şi să cunosc bloggerii cu care chiar mă înţeleg bine (nu cred că trebuie să dau nume).

Vă urez succes în noul an, la cât mai mulţi (b)ani şi fie ca toate dorinţele să vi se împlinească.

Leapşa merge mai departe la tot blogroll-ul

E deja noapte şi eu încă nu am somn. M-am gândit să citesc nişte bloguri şi să scriu aici ce este mai important în ele:

- Previziuni blogosferice 2009 de la Blogatu. Voi ce credeţi?
- TheBes7 are ceva cu cerşetorii. Treci peste dude … trebuie să-i suportăm indiferent de situaţie
- Anetoiu ne vorbeste si el despre noul an. Succes cu intrarea la Carol!
- Andrei spune ce crede el despre blogosfera anului 2008
- Lungulau are ceva cu telefoanele mobile
- Spaic are treaba cu inflaţia şi creşterea euro
- Adrian are probleme cu cei de la Ultra Pro(şti). Nu te mai consuma pentru nişte oameni care nu merită asta.

P.S.: Dacă am uitat pe cineva să-mi spună şi data viitore va apărea şi el.

P.P.S.: Articolul a fost scris azi-noapte şi programat să apară dimineaţă.

Un subiect atât de vast şi de interesant despre care, din păcate n-am mai scris de foarte mult timp. Probabil şi din cauză că s-a schimbat vremea şi n-am mai reuşit să ies cu placa. N-am mai învăţat nimic nou şi nu mai am ce povesti în legătură cu serile petrecute la teatru cu prietenii şi cu plăcile noastre de skate.

Astăzi voi face o excepţie. Deşi este foarte frig şi deşi aveam altceva planificat, voi ieşi cu skate-ul. Nu mai pot răbda. Ma cuprinde un fior numai cât mă gândesc la sentimentul de a sta pe placă şi a încerca un trick, oricare, chiar şi un ollie.

So … astăzi, la ora 18:00 voi retrăi sentimentele din vară. Sentimente de neuitat şi care cer retrăite. Ma voi întâlni cu câţiva prieteni, voi vedea ce trick-uri am uitat şi ce nu şi vă voi spune ce a ieşit la sfârşit

Vi s-a întâmplat să vă apuce deodată un dor mare de ceva (nu de cineva) şi să faceţi tot posibilul ca să retrăiţi momentele? Ce aţi făcut?

Încă o dată, o dovadă de neprofesionalism şi neîncredere din partea domnilor de la IPV Host.

Astazi am primit un mail de la dânşii în care era verificată acurateţea domeniului păsărici.org (nu dau link pentru ca nu vreau)
Iniţial mi-am zis: „Ce acurateţe mai vor şi ăştia mă? Ce păsăricii mei visează?”. Când mă uit mai bine…BOMBĂ

Păsărici.org este un domeniu pe numele meu, cu adresa mea de e-mail, domiciliul meu şi numărul meu de telefon. Să mor nu alta. O fi vre-o greşeală, le-o fi zis adevăratul proprietar să mă adauge pe mine, dar trebuiau să aibă o evidenţă acolo să vadă cine e Florea Cristian şi cine e păsărica. Modificările nu se fac aşa cum au ei impresia.

Acum ar exista trei posibilităţi:
1. Le trimit mail şi le spun să modifice totul pentru că nu e domeniul meu
2. Iau legătura cu păsărica şefă şi îi zic toate cele întâmplate
3. Le trimit mail şi le spun că nu-mi apare domeniul în ACP. Ei or să vadă numele meu, or să-mi pună domeniul în Administrator Control Panelul meu şi gata. Domeniul e oficial al meu. Fără plată fără nimic. Fac ce vreau cu el şi-mi bat joc cum vreau de owner ca să şi-l recupereze

So … cred că apelez la a doua variantă, care, 90% s-ar putea să ajungă către prima. Sau dacă păsărel mă enervează sau îmi arată că el a vrut să fie numele meu acolo voi apela la a treia variantă.

Voi ce mi-aţi propune să fac?

Later edit: De când am început să scriu acest articol până acum am mai primit 10 domenii de la domnii de la IPV (de fapt nouă pentru că unul dintre ele deja îmi aparţinea). Cred că tot ce-mi rămâne de făcut este să le trimit mail să-i anunţ că este o greşeala sau că au vre-o eroare pe server.

Cu toţii cred că aţi observat reclama de pe MTV din ultima vreme. Nu este orice fel de reclamă. Este reclama noii ecranizări româneşti.
Filmul Fire&Ice: Cronica Dragonilor, este primul film care m-a impresionat cu adevărat din toate producţiile româneşti de până acum.

A fost deajuns sa-i văd trailerul şi videoclipul şi m-am convins de faptul că cei de la Media Pro Pictures s-au întrecut pe ei înşişi şi că probabil cu acest film au atins apogeul carierei lor.

Acum să vorbim despre film:
Actori: Amy Acker, Tom Wisdom, Arnold Vosloo, Oana Pellea, Răzvan Vasilescu, Loredana Groza
Producţie: SUA, Romania, 2008
Fir narativ: Acţiunea începe în Carpia, un regat liniştit şi foarte prosper. La un moment dat acesta este atacat de un dragon foarte fioros care nu pare să vrea să dea pace regatului. Acesta nu poate fi oprit de niciun fel de om sau armată iar când regele Augustin şi regina Remini şi-au pierdut speranţa, prinţesa Luisa şi cavalerul Gabriel pornesc într-o aventură minunată având ca scop eliberarea unui dragon de gheaţă, singura fiinţă care putea face faţă bestiei ce ataca regatul. Spre sfârşit, între prinţesă şi cavaler se înfiripă o frumoasă poveste de dragoste de nedescris.

Mulţi s-ar putea să doriţi deja să vedeţi filmul. Din păcate încă nu este pe niciun playlist, iar lansarea a fost pe 18 Septembrie in SUA, iar pana ajunge si in Romania nu stiu cat mai dureaza.

Sincer, incerc sa cred ca-l gasiti pe vre-un site mare de torrente daca vreti cu adevarat sa-l vedeti.

Asta a fost azi. Am făcut-o fără să vreau pe Tarzan, am fost un Bear Grylls al Vrancei si un Mowgli al Focsaniului prin jungla plina de animale feroce din … crâng.

Totul a început pe la orele 3 şi jumătate trecut de fix când a trebuit să încep antrenamentul, fix printre copacii (deocamdata) linistiti de la cativa kilometri de Focsani. Mai făcusem chestia asta de zeci de ori, deci probleme n-ar fi trebuit să apară. Ca şi până acum, trebuia să fac 2 ture şi jumătate de crâng (în vreo 40 şi ceva de minute).

Zăpada acoperea uşor frunzele uscate care şi acum mai rămăseseră pe cărările din pădurice, gerul era şi el prezent, iar soarele deabia îşi mai trimitea câteva raze spre noi, totuşi destul de multe încât să vedem bine ceea ce facem.

Prima tura a fost ok, câteva probleme cu nişte javre afurisite, puţină teamă să nu calc în vre-o groapă acoperită de zăpadă dar în rest ok.

A doua tură se anunţa şi mai reuşită pentru că urmele paşilor prin zăpadă deja mă puteau îndruma bine spre locuri nedenivelate şi puteam urma traseul în toată splendoarea sa. Din păcate n-a fost aşa. Nici nu încep bine a doua tură, că mă trezesc înconjurat de 4 câini, toţi lătrau la mine, fiecare voia câte ceva (probabil erau înfometaţi şi mă vedeau un Hamburger imens), iar eu eram debusolat deja. Nu ştiam dacă trebuie să alerg înainte, să mă aplec după ceva să dau în ei, să ma uit în spate, să mă feresc, nu ştiam nimic.

La un moment dat ajung într-un loc frumos, fără căţeluşi, fără copaci prea mulţi, dar din păcate şi un loc necunoscut de harta mea mintală care nu mă mai dezamăgise până acum (cred că nu mai avea baterii). Totul era nou. Era un loc pe care nu-l mai văzusem până acum. Deobicei o pădurice arată cam la fel peste tot dar pentru că făcusem de foarte multe ori traseul respectiv totul îmi era cunoscut, mai puţin locul acela.
„Gata! M-am rătăcit.”, mi-am zis înghiţind în sec; „Ce pot să fac? O iau înainte”; şi aşa am şi procedat

Chestiile stranii continuau să apară până când:
„Aaa … pe aici o luam când voiam să scurtez turul anul trecut. Ar trebui să ştiu. Nu e greu”, îmi ziceam în minte, probabil, doar ca să-mi ridic moralul pentru că totul era la fel de necunoscut ca şi până acum. Ajunsesem într-o stare ca-n desenele cu Scooby Doo când ai impresia că până şi copacii râd la tine. Aşa eram eu, copacii fără frunze parcă acum nici crengi nu mai aveau, iar totul era nou, necunoscut şi sec. Cel mai mic zgomot pe care îl auzeam parcă îmi aducea de veste că acolo îmi e sfârşitul. Începeam să am gânduri negre şi când vedeam o căprioară (nu mai văzusem una până atunci în crâng) credeam că trebuie să fie şi un lup în spate care dacă mă vede vine după mine că alerg mai încet decât căprioara. (like dăă )

Şi am alergat aşa până când m-am hotărât o dată s-o iau la dreapta. Nu ştiam ce fac. Oricum totul devenea prea ciudat ca să mai pot gândi ceva. Mă îmbărbătam continuu spunându-mi că ştiu drumul şi că-l mai parcursesem dar urme de paşi nu se vedeau nicăieri, colegi alergând nici atât, iar la un moment dat am avut impresia că am trecut pe lângă un râu (deşi nu există nici o picătură de apă curgătoare pe toată lungimea crângului).

Dintr-o dată văd ceva cunoscut (asta chiar era cunoscut) şi mă întâlnesc într-un loc (ca un fel de intersecţie) cu doi colegi care ar fi trebuit să fie cu un minut şi ceva în spatele meu.
„Te-am pierdut”, îmi spun ei cu o voce puţin bucuroasă că m-au găsit (de fapt la cât de fericit eram eu, cred că toată bucuria de pe faţa lor era de fapt o chestie creata de mintea mea). „Deobicei trebuia să te vedem în faţa noastră dar acum nu mai erai”.
„Da … am luat-o prin altă parte … ştiţi voi, chemarea naturii”, chemarea naturii pe naiba … eu mă rătăcisem de-a binelea.

Eram mai fericit ca niciodată. Căutările mele luaseră sfârşit şi tot ce mai aveam de făcut era să termin turul şi să mai fac încă jumătate.
Problema a intervenit când mi-am dat seama că am rămas în urma. „Băi … aştia trebuiau să fie cu un minut în spatele meu nu să ne întâlnim” .. şi dă-i alergare galop ca să recuperezi, bagă marş câinesc până la capăt.

Tura s-a terminat, am făcut liniştit cealaltă jumătate de tură fiind foarte atent la detalii şi la urmele paşilor colegilor mei iar copacii parcă începeau să-mi zâmbească acum.

Într-un sfârşit am ajuns unde trebuie, când trebuie şi fără nicio muşcătură sau frustrare prea intensă.

Totul a fost ok chiar dacă, pentru câteva momente, mă gândeam că mă prinde noaptea în pădure şi va trebui să mă bat cu adversarii mei imaginari (lupi, urşi, câini şi mai ştiu eu ce)

Este o întrebare pe care şi-o pune multă lume. Mulţi o găndesc logic, alţii n-o gândesc deloc.

Cert este că amândouă sunt periculoase. Dar putem vorbi de vre-o diferenţă între ele? Care este mai nociv şi care este mai puţin? Care te poate duce la moarte sigură? Care dintre ele îi afectează pe cei din jur?
Cred că sunt întrebări pe care ni le-am pus măcar o data fiecare dintre noi dar cărora n-am ştiut să le răspundem în totalitate.

Păi hai să gândim puţin logic:

1. Datorită alcoolului îţi este afectat discernământul, datorită nicotinei nu se întâmplă nimic în legătură cu el.
2. Datorită alcoolului în exces îţi distrugi mare parte din organism, iar datorită tutunului doar calea pe care merge fumul.
3. Alcoolul te strică la faţă (dacă este băut în exces îţi deformează faţa) iar tutunul îţi îngălbeneşte dinţii şi unghiile.
4. Din cauza influenţei alcoolului, s-au înregistrat mai multe decese decât cele cauzate de consumarea tutunului.
5. Din cauza alcoolului s-au destrămat multe familii, iar din cauza tutunului n-am auzit să se fi întâmplat aşa ceva.
6. Ambele te fac să fii nervos şi provoacă dependenţă.
7. Ambele necesită o anumită sumă de bani, destul de mare ca să spun aşa (în funcţie de venituri şi de numărul de pachete de ţigări/sticle pe care le consumi zilnic)
9. Consumat în exces, alcoolul îţi poate produce probleme (te iei de oameni pe stradă crezându-te Rambo, SuperMan sau mai ştiu eu cine) dar dacă eşti locomotivă n-are cine să se ia de tine.

So … din punctul meu de vedere alcoolul este mult mai periculos decât ţigările, dacă este consumat în exces. Motivele le găsiţi mai sus.

Prin acest articol nu vreau să îndemn pe nimeni să se apuce de fumat sau de băut deci nu-mi rezerv niciun drept pentru consecinţele pe care le-ar putea aduce acesta în urma lecturării lui.

Btw … să aflăm şi părerea altora: Fumaţi? Beţi? Care vi se pare mai nociv?

Cum ce? Zăpadă! Numai TheBes7 să se bucure? Acum ninge şi la Focşani, ba chiar foarte frumos.

De vreo jumătate de ora (cred) a început să fulguiască din ce în ce mai tare…acum a devenit o ninsoare în toată firea cu fulgi mari, frumoşi, care se îndreaptă nu foarte grăbiţi spre pământ. A început deja să se aşeze cât de cât şi am făcut primii bulgări din acest an

Cine zicea că n-avem Crăciun fără zăpadă când afară e o vreme atât de „iernoasă”?

Moşule, thanks pentru zăpada din acest an

La voi ninge?

De fapt nu ziceam .. vă zic acum. Este o leapşă primită de la LunguLau în care trebuie să spun ce am primit de Crăciun.

Din câte văd el a început povestind cum a fost toată ziua pentru el … aşa voi face şi eu.

M-am trezit pe la 8 şi jumătate, am deschis PC-ul şi am început rutina din fiecare dimineaţă (vizualizarea şi aprobarea comentariilor noi pe blog, verificarea traficului şi citirea articolelor zilnice de pe blogurile preferate).

Mai tarziu (10:30) am fost cu un coleg după nişte cadouri (da..era Ajunul Crăciunului şi eu încă nu cumpărasem toate cadourile ).

Pe la 14:30 am fost acasă, am deschis iar mess-ul şi am început să pregătesc cu o parte din colegi plecarea la colindat … profesori. La ora 13:00 am fost în faţă la teatru şi am început colindatul.

Am fost la doamna directoare de la care am strâns câte 10 lei de fiecare şi la domnul diriginte cu care am vorbit, am râs, ne-a servit cu fursecuri şi mie, pentru că eram băiat, mi-a dat un pahar cu vin (foarte bun vinul). După care m-am îndreptat spre teatru şi am mai chemat câţiva prieteni cu care să mă plimb. Am fost şi am băut o ciocolată caldă după care frigul ne-a demonstrat ca trebuie să mergem acasă.

În concluzie…n-am scris mai sus ce am primit .. dar scriu acum:
De la mama un laptop (este luat cu mult înaintea Crăciunului dar trebuia să fie cadoul de Crăciun), de la fratemiu un fular şi bani de la alţii … totuşi timpul nu este pierdut deoarece îde fiecare dată, de Crăciun, am primit cadouri în toate cele 3 zile de „sărbătoare”.

Leapşa merge mai departe la kNN, robynstein, GrafsS si Blogatu.

Tu ce ai primit?

P.S.: Pentru cei care nu ştiau, astăzi este onomastica tuturor persoanelor cu numele de Cristi, Cristian, Cristina, etc. … btw este si ziua mea!