Grim şi operaţia
717 afisari.
Ei bine, nu v-am zis niciodată despre cât de bine negocia nenea Grim cu bolile. Grim ăsta a fost de felul lui un om sănătos ca un munte. Toţi copiii îl invidiau. A fost un haiduc de Focşani, Furia Carpaţilor cum îi spun cunoscuţii de la NASA, FBI, Google şi alte instituţii din astea pe care nu le mai înşirăm acum.
Totul a fost bine dacă ar fi să ne rezumăm la bolile în care trebuia să stau în casă ca boul aşteptând să-mi treacă Rujeola (pojarul), Parotidita Epidemică (oreionul) şi alte deastea cu care am făcut eu cunoştinţă de-a lungul timpului. Şi dacă aţi făcut parte din nefericiţii copii pe care îi duceau părinţii la toţi prietenii cu plozi bolnavi ca să vă îmbolnăviţi şi voi şi să terminaţi de mici cu suferinţa acestor epidemii, îmi pare sincer rău pentru voi.
Revenind, am fost o dată atât de grav bolnav (credeam că mor nu alta), de am făcut apendicită (adică toate câcaturile pe care le-am mâncat şi s-au strâns în apendic s-au răsculat şi voiau să iasă; că nu le mai convenea apendicul meu luxos). După tot felul de controale şi drumuri la medici, am hotărât: trebuie să mă operez!
Eram un curajos (cum am zis şi mai sus: Furia Carpaţilor), deci totul a fost ok. Când mi-au făcut anestezia (injecţia aia în spate în urma căreia nu-ţi mai simţi picioarele), eu credeam că sunt atât de tare încât nu are efect pe organismul meu şi le-am zis femeilor ălora: „Bre’ (bine, nu m-am exprimat chiar aşa) eu pot să ridic picioarele, tu ştii?”. Alea, foarte, dar chiar foarte inteligente, m-au pus la încercare: „Ridică-le! Să te văd!”. Băi şi aveau alea o dreptate, să mor nu alta. Nu puteam să le ridic. M-au fentat la faza asta şi am rămas o Furie anesteziată ca la carte. Voiam să le-o plătesc, pentru că eu nu pot fi fentat. Dar am renunţat în cele din urmă pentru că am adormit.
Operaţia a decurs foarte bine şi foarte uşor (chiar au zis asistentele că am fost cel mai cuminte 
) şi, când m-am trezit, îi vedeam pe colegii mei de salon cum se văitau ca nişte soldaţi pe frontul de lupta, iar eu, ca un adevărat ofiţer de comandă, încă nu mă puteam mişca (că nu se terminase efectul anestezicului, nu că n-aş fi fost eu cel mai tare din salon).
Sărind peste detaliile cu momentele în care mi-am revenit şi am fost prima dată la toaletă, pentru că sunt neinteresante, ne ducem direct la crema vizitei mele în spital. Sau sărim şi peste ea, ne ducem la încheiere.
În cele din urmă au ajuns doctorii să mă dea afară din spital după două zile de la operaţie pentru că eram atât de energic încât mă băteam cu colegii din salonul de vizavi (adică salonul cu mâini şi picioare rupte şi puse în gips). Săream dintr-un pat într-altul, iar ei după mine. Şi … era greu pentru ei că le atârna gips-ul greu la mână (dar mai greu era că râdeam eu de ei), iar dacă îşi mai rupeau o data mâna, vina era a mea şi nu ştiam să le îmbin gips-ul la loc.
In cele din urmă m-au expediat acasă şi am încercat pe cât posibil să respect chestia aia cu „n-ai voie să faci efort nu ştiu cât timp”.
În concluzie: Nu priviţi operaţia de apendicită ca pe un monstru care aşteaptă să vă mănânce. Mie mi s-a părut cea mai tare perioadă petrecută într-un spital din toată viaţa mea (chiar dacă a fost singura) şi parcă nici acum nu-i pot înţelege pe colegii mei de salon care s-au văitat continuu de dureri în locul operaţiei. Nişte bolnavi!
Andrei (5)
The Hunter (5)
Alen (4)
isshmen (4)
Copila (3)
Marius Moga (3)
The Hunter: Aveţi scobitori la bucată?
isshmen: Aveţi scobitori la bucată?
Alen: Ce inspiră articolele tale după ce le citeşti?
nu este deloc dureroasa operatia de apendicita .. dar daca nu te duci la timp la doctor faci infectie si e rau de tot.. am facut si eu operatia acu’ 2 ani prin clasa 8a inainte de examen .. dupa operatie am vrut sa plec pe picioarele mele dar nu mau lasat alea .. m-am ridicat de pe targa dar mi-au zis asistentele sa ma pun la loc .. a fost super frumos in spital … mancarea ca mi-o aducea mama zbura pe geam pe masinile doctorilor
.. a fost frumos 
De la mine poti citi: Bringing Up Bobby
Reply
mi-au zis doctorii ca daca mai intarziam o zi puteam sa mor. Deci nu e de gluma cu apendicita. Dar dupa ce te-ai operat, ai scapat
Reply
Hai ca mi-a placut
si altceva care mi-a sarit in ochi a fost faza asta : ” NuPRIVIţi operaţia de apendicită ca pe un monstru care aşteaptă să vă mănânce. ” vezi ca imi faci publicitate
De la mine poti citi: Am nevoie de voi
Reply
eu o data am fost in spital !! Doar o singura data
. Clavicula rupta . Nu m.am distrat asa ca tine . Dar tot am ras [ mai ales cand am pus niste chipsuri pe pervaz , fereastra fiind deschisa , si un pelican le.a luat 
. am fost internata in c.ta ]
Reply
Tare articolul.Chiar amuzant
si eu am facut oreion,dar m-a ferit dumnezeu de apendicita pana acum … in schimb am avut un alt accident despre care cred ca-m scris pe blog odata
5 zile de coma,7 de reanimare,operatie naspa,splina scoasa,coase rupte,chestii la cap 
iar acum sunt tun
De la mine poti citi: Raiffeisen strikes again
Reply
Cum ti-ai dat seama ca ai apendicita?
Adica.. ce simptom te-a determinat sa mergi la control?
De la mine poti citi: Cheerleader
Reply
Eu nu am avut niciodata apendicita.
De la mine poti citi: Anti-stres,cica…
Reply
@Sharebear, simteam dureri in partea dreapta la cel mai mic efort. Oboseam foarte repede si incepea sa se vada o umflatura in partea dreapta, exact unde este apendicul.
Reply
Yo nu am fost la spital decat cand m-a nascut mama…si cand aveam 3 ani…da nu-mi amintesc de atunci( se pune?
)…..sper sa nu trebuiasca sa fac in curand operatia de apendicita…dar cu siguranta incurajarile tale o sa-mi fie de folos in nefericitul caz in care ar trebui sa ma operez
Reply
Da bai Furia Carpatilor..te stiu de la NASA imi amintesc despre tine
Reply
Stiam eu c-o sa fie vre-un coleg de la NASA care sa confirme faptul ca toata institutia ma cunoaste de parca as fi director acolo
Reply
eu nu am avut apendicita si niciuna din bolile copilariei
Reply
Foarte frumos, ai facut sa para o vizita la spital ca o plimbare in parc
Felicitari! 10/10
De la mine poti citi: Sims 3
Reply
Oh si… am trei taieturi = 2 operatii. 2 Crize epileptice, cateva perfuzii in frunte cand eram micutz, toate bolile cu cosuri pe piele, laringita, faringita, gripa etc.
.
Mi-am rupt mana stanga si piciorul drept.
Am vizitat sectia ORL, doar urechea si gatul
Daca se mai intampla ceva, te anuntz
De la mine poti citi: Sims 3
Reply
Vai … inseamna ca ai fost un copil destul de bolnavicios si neastamparat
Reply
curajosule
.. eu cand am facut operatia am zis ca mor pe patul de spital la cat m-am foit si in sala de operatie asistentele alea se uitau la mine cum dau din cap ca nebuna fara sa ma ajute sa ma linistesc 
.. si dupa am avut la dureri de am zis ca le spanzur pe alea .. vremuri traite in spital.. pentru prima data si sper ca si ultima
Reply
Bolnavicios da.. adica.. nu am ramas cu sechele tratament pe viata, cum patesc unii… mai putin norocosi
Si sunt si cam neastamparat
Reply
“chiar au zis asistentele că am fost cel mai cuminte”
asa le zic la toti, e deja cliseu…
Reply