Dupa „cearta” creata de scrierea despre muzica ce nu-mi place, a venit vremea sa mai scriem si ceva care nu mai depinde de gusturi.

Tocmai am aflat ca am primit o leapsa de la Ionutz, leapsa care consta in povestea nick-ului meu.
Sincer sa fiu, nimeni n-o stie pe cea adevarata. De foarte multe ori am fost intrebat de unde vine „Grim” si, ca sa scap de alte intrebari inutile, am preferat sa spun ca a venit asa… pur si simplu, dar se pare ca are si el o poveste mai mult sau mai putin interesanta.

Treaba sta cam asa:

Eu am descoperit internetul prin clasa a V-a (acum sunt a IX-a) si, ca orice om dornic de nou, mi-am facut si un ID de Messenger (eram smecher, printre primii din scoala care aveau asa ceva). Initial nici nu stiam ce este acela un Nickname, deci am ajuns sa-mi pun numele intreg la ID. Cu timpul am vazut ca frate-miu isi gasise un nickname care atunci mi se parea foarte tare (DjVanGogh), deci voiam si eu. M-am gandit vreo cateva saptamani la unul, dar n-am gasit nimic. Pana cand un amic mi-a zis „Grim”. De ce? Eram (si inca mai sunt) un tip sadic, adica luam papusi sau ursuleti de plus si le rupeam o mana si un ochi si bagam un creion prin gaurile nou facute.

De aici a venit Grim. Si sincer, mi-a placut si mi s-a potrivit cat de cat. Vreo 2-3 ani, Grim a ramas in anonimat, nimeni nestiind de el.

Cand am descoperit eu mai bine online-ul, am ajuns sa-mi fac un ID de messenger care sa contina „Grim”, iar apoi totul a fost inevitabil. Toti imi ziceau Grim, de parca nici nu existase „Cristi” inainte.

Dau leapsa mai departe Blogroll-ului si celor care vor s-o mai ia.

Tag-uri: grim, grimcris, Leapsa, povestea nick-ului meu

Acest articol a fost postat Vineri, Octombrie 31st, 2008 la 12:08 in categoria Chestiuţe. Urmareste raspunsurile prin RSS 2.0, nu inainte de a  lasa un comentariu.